Ar trebui sa ne acordam o sansa fericirii.Sa incepem sa primim complimentele cu mai mare drag, fara teama ca lumea ne minte crezand ca vor obtine ceva. Sa ne indragostim si sa ne bucuram de viata.S-ar putea sa suferim, sa fim tristi, dar prima oara ar trebui sa fim fericiti si sa incercam sa descoperim cat mai multe lucruri, poate, cine stie, nu vom fi raniti si vom fi plini de viata afisand numai zambete si oferind multa dragoste, iar acest lucru se poate intampla doar daca ne acordam o sansa. Suntem tineri, nu neaparat fizic, dar sufleteste trebuie sa ramanem tineri, sa ne traim viata in fiecare zi, sa zambim, sa ne bucuram, sa incercam sa nu mai fim suparati sau tristi si sa incercam sa ne gasim cat mai multi prieteni, sa iesim tot timpul din rutina zilnica..nu strica.Sa avem rabdare cu lumea din jur pentru ca unii dintre noi au nevoie de timp pentru a fi cunoscuti in totalitate..si toti oamenii au lucruri extrem de frumoase si de bune, insa cu greu le putem descoperi, dar din punctul meu de vedere merita asteptarea.
Fara iubire n-ar mai fi frumusete..

Suntem niste spectatori care privim niste blocuri gri.Zambim,vorbim,radem,suferim,cunoastem si pierdem. Cunoastem o persoana caruia ii zambim..care ne face sa radem si nu pentru ca incearca...doar din simplul fapt ca noi suntem atat de interesati de persoana lui incat orice lucru ni se pare uimitor.Incercam sa parem indiferenti, dar sorbim persoana din priviri si asteptam un gest de tandrete.E usor sa renuntam la o persoana pe care inca n-am cunoscut-o asa bine, dar e greu sa continui, sa faci ce iti propui si sa lupti.Suntem, poate, prea nepasatori sau consideram ca daca cineva vrea sa vorbeasca va face acest lucru, dar nu ne gandim ca si noi reactionam la fel si nu bagam persoana in seama doar din cauza unui joc pueril, un orgoliu prea mare sau lasitate.